Alina Mungiu Pippidi menționează editorialul lui Daniel Dragomir publicat în EUObserver

In completarea comentariilor doamnei Alina Mungiu Pippidi, un fapt subszistă: este nevoie de o comunicare transparentă și argumentată a situatiei din Romania in mediile externe, este nevoie ca lupta cu abuzurile sa capete o forma democratica si militanta.

TRANSCRIPT:

În plin scandal în justiție și în DNA, astăzi, ambasadorul SUA la București s-a dus într-o vizită la Palatul Victoria și se pare că s-a discutat acolo și despre justiție. Doamna Pippidi, vedem niște fotografii. Credeți că dna. Kovesi mai este susținută de americani? Cum se reflectă lupta asta anticorupție la Bruxelles? Că au fost dezbateri acum, pe 7 februarie… Care e părearea dvs.? Continue reading “Alina Mungiu Pippidi menționează editorialul lui Daniel Dragomir publicat în EUObserver”

Editorial în EUobserver

(Articolul original poate fi citit aici.)

Începând de astăzi, una din cele mai prestigioase publicații europene, EUobserver, care ajunge pe masa Comisiei Europene, a Parlamentului și a factorilor de decizie europeni, a acceptat să îmi publice editorialele.

Fake news-ul Kovesi a luat final. Media internațională începe să vadă realitățile din România.

Zidul PR-ului deșănțat al lui Coldea SRL și PFA Kovesi (plătit din banii corupți ai unor firme acoperite) a căzut.
Zidul jurnaliștilor acoperiți din UM-urile lui Dumbravă a cedat.
Zidul minciunilor și abuzurilor nu a rezistat.

Editoriale semnate, asumate personal, fără intermediari sau proxy plătiți pe bani grei.
Eu vorbesc deschis despre reala situație din România și statul paralel care ne-a arestat țara.
Despre servicii, parchete, Dumbravă și acoliții lor.

Eu nu am un dublu-triplu-limbaj.
Ceea ce spun la București spun și la Bruxelles și la Londra și la Washington.
Voi încerca să fac auzite vocile românilor.
Voi lupta ca România să nu mai fie sclavul modern al intereselor străine și să devină o națiune demnă și suverană.
Îmi voi folosi toate capacitățile, timpul, cunoștințele și pregătirea pentru a lupta în numele idealului unei Românii fără frică, fără șantaje, fără dosare, fără cătușe, fără mascați, fără bilețele, fără torționari, fără ziduri.
Cei care au comis abuzuri, să nu creadă că vor scăpa nepedepsiți.

Mai jos găsiți traducerea editorialului publicat astăzi de EUobserver:

Comisia UE trebuie să realizeze că lupta anti-corupție din România reflectă un trecut mai întunecat

Lecțiile Revoluției sunt uitate, fiind evidențiate dovezi convingătoare despre alianța ocultă dintre Direcția Anticorupție și Serviciile Secrete din România.

de Daniel Dragomir

La începutul acestei săptămâni, Jean-Claude Juncker a lăudat România pentru lupta anti-corupție și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la reformele propuse. Aceasta a lăsat să transpară o lipsă de înțelegere a ceea ce se întâmplă în patria mea. Comisia Europeană este complice la eșecurile proceselor juste și a abuzurilor de putere care au fost devoalate pentru toți în ultimii ani. Corupția este o infracțiune în orice societate civilizată, dar o eradicare inactivă și defectuoasă, care derogă de la statul de drept, este o formă de corupție în sine. Din păcate, acest lucru s-a întâmplat sub ochii UE. Ajutate de serviciile secrete românești care s-au adâncit într-o mocirlă ce speram să fi dispărut odată cu prăbușirea comunismului, autoritățile anticorupție au adoptat un model de comportament abuziv care amintește de vremurile întunecate.

În 1989, compatrioții mei români s-au înghesuit în Piața Revoluției pentru a-l auzi pe Nicolae Ceaușescu vorbind, după cum s-a dovedit, pentru ultima oară. După ce îndurasem decenii de supraveghere și asuprire din partea agenției secrete de poliție, Securitatea, o scânteie de speranță se aprinsese în inimile noastre dornice de o societate eliberată de puterea ei omniprezentă. Pentru cei care nu au trăit în perioada comunismului, este greu să-și imagineze semnificația căderii Securității. Aceea era o Românie îngenuncheată – o epocă a penuriei cronice de alimente, electricitate, de fapt, a tuturor celor necesare, a coerciției, terorii poliției și a “ochiului a tot văzător” al Securității. Faptul că mergeam în excursii peste hotare, că aveam prieteni străini, că făceam glume – toate au fost văzute ca indicii ale unei posibile disidențe; cu unul din fiecare treizeci de oameni considerați a fi fost recrutați ca informatori în Securitate până în anii 1980, numărul lor era inimaginabil.

Aceste vise de libertate au devenit realitate doar cu câteva săptămâni în urmă. Puterile Securității și structurile lor au început să se prăbușească, aproape treizeci de ani mai târziu, România modernă a devenit o democrație europeană înfloritoare. Cu toate acestea, umbrele incomode ale trecutului încă mai dăinuie.

Spre sfârșitul anului trecut, o Comisie parlamentară românească a examinat relația dintre Direcția Anticorupție (DNA) și Serviciile Secrete (SRI). Corupția în România a fost mult timp endemică, strangulând investițiile străine foarte necesare și subminând încrederea populației în instituțiile statului și servicii. La început, DNA s-a angajat într-o luptă foarte necesară, ajutată de SRI. Cu toate acestea, este din ce în ce mai evident că, din dorința lor acerbă de a obține condamnări, DNA și SRI au părăsit cadrul legal al statului de drept.

Ca fost colonel al SRI, am depus mărturie în fața Comisiei de trei ori. În prima mea apariție am dezvăluit amploarea programului de interceptare al SRI: au existat, începând din 2015, peste 20.000 de interceptări telefonice pe an în numele DNA-ului. Acestea depășesc de zece ori numărul interceptărilor pe siguranță națională și reprezintă o încălcare inacceptabilă a dreptului fundamental al cetățenilor români la viața privată.

Mai recent, am depus mărturie în fața Comisiei cu privire la încercările de a submina independența sistemului judiciar, la cele mai înalte niveluri ale SRI. Secretarul general al SRI, Dumitru Dumbravă, a utilizat diferite mijloace și rețele de comunicare pentru a contacta judecătorii, procurorii și jurnaliștii implicați în investigații în curs. El s-a întâlnit cu judecătorii care judecă dosare ale DNA, a discutat despre acuzațiile DNA și SRI, a făcut presiuni pentru a obține condamnări prin folosirea relațiilor personale, coerciției, șantajului și promisiunii de avansare în carieră.

Dumbravă a făcut acest lucru utilizând mai întâi Facebook-ul, iar apoi prin intermediul unui cont fals (VK) (în rețeaua de socializare din Rusia), pentru a nu fi detectat. E o afirmație ridicolă, care a devenit și mai absurdă când s-a dovedit a fi adevărată. El și-a recunoscut acțiunile în fața Comisiei, mărturie care, din nefericire, rămâne clasificată, existând o cerere de declasificare înaintată către Parlament. Toate acestea subliniază amploarea alianței oculte dintre SRI și DNA.

De când am părăsit SRI și am vorbit public despre preocupările mele, m-am trezit supus la o serie de acuzații false de către Securitate 2.0. Am fost supus la șase luni de detenție preventivă în sistemul penitenciar vechi și supraaglomerat al României – o practică inumană în condiții îngrozitoare, echivalentă cu o pedeapsă cu închisoarea înainte de a fi găsit vinovat de orice instanță de judecată. Din păcate, tratamentul meu nu a fost deloc o excepție. ONG-urile Fair Trials International din SUA au constatat că standardele Curții Europene a Drepturilor Omului privind detenția preventivă nu sunt respectate în mod regulat în procesul decizional al DNA-ului, invocând maltratarea deținuților aflați în stare de judecată, perioadele prelungite de detenție și folosirea metodelor ilegale și inumane pentru a obține dovezi ulterior considerate ca admisibile în instanță. În plus, rapoartele Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului din România spun că sistemul de detenție nu corespunde standardelor CEDO și CPT privind prevenirea torturii, tratamentelor inumane sau degradante, ceea ce duce, în multe cazuri, la “încălcări grave ale drepturilor omului”.

Alianța ocultă dintre SRI și DNA, caracterizată prin interceptări numeroase și ilegale, eroziunea independenței judiciare și campanii defăimătoare, subminează nu doar eforturile anti-corupție necesare și legitime, ci întregul sistem democratic al României. Și cum răspunde UE? Nu condamnă sau critică, ci laudă pentru ratele neobișnuit de mari de condamnări și ignorarea realității. Comentariile d-lui Juncker, care amenință să împiedice aderarea țării la Schengen în cazul în care ar proceda la reformă, au fost o utilizare nerușinată a abordării metodei “recompensei și a amenințării”. Ignorarea atacului asupra libertății care se desfășoară în România pornește de la vârful Uniunii Europene și trebuie să ne luptăm pentru a ne asigura că această poveste este ascultată.

La sfârșitul anului trecut am prezentat un manifest pentru a pune capăt acestor practici corupte. Aceasta trebuie să fie o luptă care lovește în inima României post-comuniste, o luptă împotriva întoarcerii la un capitol întunecat din istoria noastră și a revenirii la practicile toxice ale Securității. Statul de drept, răspunderea democratică și independența judecătorească nu pot fi amenințate de o mașinație prezentă la cele mai înalte niveluri ale aparatului anti-corupție și de informații al României. Aceasta este o problemă care ajunge în fiecare colț al Uniunii Europene, prin utilizarea asociată a mandatului european de arestare. Sper că dl. Juncker examinează dovezile și, în cele din urmă, recunoaște ceea ce se întâmplă cu adevărat în România. Partenerii noștri internaționali să trebuie ia atitudine, să acorde atenție și să se alăture românilor în a spune: ‘Gata, destul!’

 

BIOGRAFIE

Daniel Dragomir este un fost colonel al Serviciului Român de Informații (SRI), care a servit organizației timp de 12 ani. În 2005 a fost distins cu Ordinul Virtuții Militare, una dintre cele mai înalte onoruri militare ale țării, pentru asigurarea eliberării jurnaliștilor răpiți în Irak. Ca parte a atribuțiilor sale, a coordonat eforturile României de combatere a terorismului, în strânsă coordonare cu Statele Unite și serviciile britanice de informații. La ieșirea din cadrul organizației, Direcția Anticorupție (DNA) i-a deschis un dosar care cuprindea 6 capete de acuzare, acuzații pe care le-a negat în mod vehement și din care 5 au fost achitate, iar a 6-a fiind atacată. Dl. Dragomir a îndurat 6 luni de detenție preventivă, în ciuda faptului că era încă prezumat nevinovat.

De atunci, Daniel Dragomir a dus o campanie de “avertizor”, căutând să expună presupusele abuzuri și exagerări ale SRI, adesea conduse prin intermediul DNA, și să canalizeze realele eforturi împotriva corupției. Începând cu septembrie 2017, a prezentat, în trei rânduri, dovezi ale abuzurilor în fața unei Comisii parlamentare românești de control al SRI. Dovezile pe care le-a prezentat au determinat Comisia să solicite demiterea secretarului general al SRI, Dumitru Dumbravă, pe fondul acuzațiilor că a încercat să influențeze judecătorii în cazuri de interes. În decembrie 2017 a lansat o nouă inițiativă, România 3.0, care pune în centrul său reforma SRI și DNA, menită să restabilească ordinea în aceste instituții.