≡ Menu

Alina Mungiu Pippidi menționează editorialul lui Daniel Dragomir publicat în EUObserver

In completarea comentariilor doamnei Alina Mungiu Pippidi, un fapt subszistă: este nevoie de o comunicare transparentă și argumentată a situatiei din Romania in mediile externe, este nevoie ca lupta cu abuzurile sa capete o forma democratica si militanta.

TRANSCRIPT:

În plin scandal în justiție și în DNA, astăzi, ambasadorul SUA la București s-a dus într-o vizită la Palatul Victoria și se pare că s-a discutat acolo și despre justiție. Doamna Pippidi, vedem niște fotografii. Credeți că dna. Kovesi mai este susținută de americani? Cum se reflectă lupta asta anticorupție la Bruxelles? Că au fost dezbateri acum, pe 7 februarie… Care e părearea dvs.?

Părerea mea e că dna. Kovesi e încă susținută și de americani, și de europeni pentru foarte simplul motiv că nu există niciun alt caz de intervenție străină atât de puternică. Nu intervenție în sens rău, dar, în sfârșit, influență străină foarte puternică undeva, care să fie un caz de succes. N-avem deloc asemenea cazuri de succes. Și atunci, România este peste tot prezentată ca un caz de foarte mare succes al anticorupției, dată exemplu în alte țări, dată exemplu în Bulgaria, dată exemplu în Ucraina și le vine foarte greu acestor oameni… nu mai vorbesc că dovezile astea, pe care nici noi, în fond, nu am reușit să le decriptăm complet, că trebuie cineva să se uite, un investigator, să se uite la fapte, să ia ce a zis   Cosma, să se uite fapt cu fapt; dar nici alte dovezi care au mai apărut – asta cu Curtea Constituțională, cu înregistrările pe mandate de securitate națională care au fost după aia folosite în dosare anticorupție – astea nu au fost niciodată prezentate prea sistematic de o sursă credibilă, în străinătate. Ele nu există, nu circulă decât de la niște lobbyiști ai lui Alexandru Adamescu, care sunt ușor de prezentat că niște lobbyiști ai lui Alexandru Adamescu, care îl ajută pe el în procesul pe care îl are în procesul cu statul român, da? Și atunci, pe de o parte nici Bruxellus-ul, nici americanii nu prea știu lucrurile astea, pe de altă parte chiar atât cât știu, în fond, ei sunt solidari cu ceea ce au susținut ani de zile: că trebuie o foarte puternică campanie anticorupție, care să nu se oprească la oameni politici și le vine foarte greu să lase din mână unicul caz de succes pe care îl au și pe care îl prezintă peste tot.

Și să admită că au mai fost și abuzuri? Adică a fost un caz de succes, dar, uite, cu mici probleme…

Nu e nimeni în favoarea acestor abuzuri, dar vă spun încă o dată, aceste abuzuri nu au fost încă dovedite de surse convingătoare, cu probe solide la nivelul lor. Eu nu știu niciun material în engleză, primul material pe care l-am văzut este o mărturie. Spre surpriza mea, Daniel Dragomir, sau cum îl cheamă pe maiorul, colonelul SRI, a publicat un editorial pe numele lui, în englezește, în EUobserver. Acest editorial este o contribuție pentru că este semnat de el. Practic ce își asumă el, nu sunt alte probe. Și el spune: domnule, vă înșelați, lucrurile nu sunt ce par în România , uite așa și pe dincolo…

La fel de bine cineva poate să spună că și el este inculpat de DNA  ș.a.m.d, alții pot spune ‘bun, acum e inculpat de DNA, aceeași situație ca și cu dna Iorga – azi  inculpat de DNA, dar ieri avea o funcție destul de mare în SRI’. Deci asta e deocamdată o mărturie izolată, nu există nimeni independent să fi venit să fi făcut un raport și să fi spus ‘uite, de fapt, acest mare succes anticorupție s-a produs și cu niște încălcări ale drepturilor omului, niște trespassing ale SRI. Când o să se întâmple asta, dacă ar exista cineva să vrea să facă asta și să existe profesionalism și probe, după părerea mea, vor mai da puțin înapoi. Până atunci, trebuie acceptat că oamenii o să accepte chestia asta. Și aici aș vrea să spun puțin ca să înțeleagă lumea poziția mea: eu nu m-am dus la niciuna din manifestările astea din Bruxelles în care a fost criticată România și sunt printre principalii oameni care au reușit să închidă raportul anticorupție european, făcut de Comisia Europeană, din care s-a scos o singură ediție acum vreo 3 ani și a două nu a mai apărut. N-a mai apărut pentru că, în timpul președinției olandeze, la care am fost eu contributorul principal în materie de corupție și alți oameni ca mine, am tot scris memorandumuri în care am arătat că nu e nevoie de un asemenea raport în care, până la urmă, să iasă (tot pentru 28 de țări) cu o cheltuială foarte mare și foarte slab, că nu făcea decât să reia surse secundare, din care până la urmă să reiasă că sunt corupte România și Bulgaria. Pentru că eu am văzut varianta 1 a raportului comisiei în care erau critici multe la adresa altor țări și am văzut cum s-a întors acea varianta, după ce s-a plimbat prin toate directoratele. Lumea trebuie să știe puțîn cum funcționează instituțiile europene. S-a plimbat prin toate directoratele și toți cei care au mușchi, toate țările membre care au mușchi au scos mare parte din ce nu le-a convenit. Noi n-avem mușchi. Și, ca atare, raportul final al Comisiei Europene, de unde la Luxembourg se spunea că… (am mai zis eu despre Luxembourg că e ultima țară care a scos mita pe care puteai sa o deduci din impozit, mită pe care o plăteai în străinătate) …deci, la Luxembourg plecaseră două pagini și s-au întors câteva rânduri, atât. În timp ce România și Bulgaria iarăși ieșeau prost, iar România și Bulgaria oricum au MCV, săracele…. Noi trebuie să gândim întotdeauna comparativ, noi trebuie să ducem lupta anticorupție aici. Tot ce facem afară se întoarce tot contra noastră. Nu intrăm în Schengen, nu una, nu alta. Țările trebuie să își rezolve problemele singure.

Vorbim despre povestea de succes, mă rog, așa a fost ea receptată și de către americani, și de către partenerii europeni. Anul viitor se va termina mandatul doamnei Kovesi, va veni un alt procuror, să vedem cu cine vor veni guvernanții în față sau, mă rog, cei de la CSM. Credeți că un procuror integru, un procuror care a văzut tot ce s-a întâmplat în România va fi dispus să pună această poveste de succes pe butuci, doar că să asculte de niște politicieni sau, dimpotrivă, lupta va continua și mai aprig, chiar și fără Kovesi?

Având în vedere că până la anul nu se va schimba nimic esențial în politica românească și că intervenția politică foarte dură, este, în fond, cea care duce la slăbiciunile DNA, așa cum este….că dacă PSD nu ar fi încercat ani de zile să închidă DNA, DNA nu ar fi balansat atât de mult de partea președinților. Că președinții au fost singurii protector ai DNA.

Dar se poate închide DNA?

Absolut totul e foarte  posibil, cum s-a întâmplat în Italia, am mai dat acest exemplu, în Italia clasa politică a fost înlocuită în alegeri, dar noua clasă politică ce a venit nu a vrut să i se întâmple și ei ca și predecesoarei și au tăiat încet, încet dinții anticorupției, au slăbit puterea procurorilor. Deci este perfect posibil. Soluția ca atare este politică, ca întotdeauna – alți politicieni.

Mulțumesc foarte frumos, doamna Pippidi, pentru analiză.

Traducerea în limba română a editorialului din EUObserver se poate citi aici, iar varianta în limba engleză aici (linkurile se deschid într-un tab nou).

{ 0 comments… add one }

Leave a Comment